8 definiții pentru lăcui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LĂCUÍ, lăcuiesc, vb. IV. Tranz. A aplica un strat de lac2, a vopsi cu lac2 (suprafața unui obiect). – Lac2 + suf. -ui.

LĂCUÍ, lăcuiesc, vb. IV. Tranz. A aplica un strat de lac2, a vopsi cu lac2 (suprafața unui obiect). – Lac2 + suf. -ui.

lăcui1 vt [At: SCÎNTEIA, 1953, nr. 2758 / Pzi: ~esc / E: lac2 + -ui] 1 A aplica un strat de lac2 pe suprafața unui obiect.

LĂCUÍ, lăcuiesc, vb. IV. Tranz. A vopsi cu lac. Alții îl cară [materialul] mai departe, pentru a fi turnat în tipare, modelat, uscat, lăcuit. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2758.

A LĂCUÍ ~iésc tranz. (obiecte, materiale) A acoperi cu lac; a da cu lac (în scop protector sau/și decorativ). /lac + suf. ~ui

2) lăcuĭésc v. tr. Daŭ (acoper) cu lac: pele lăcuită.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lăcuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lăcuiésc, imperf. 3 sg. lăcuiá; conj. prez. 3 să lăcuiáscă

lăcuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lăcuiésc, imperf. 3 sg. lăcuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. lăcuiáscă


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

lăcui, lăcuiesc v. t. (intl.) 1. a aresta. 2. a bate.

Intrare: lăcui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lăcui
  • lăcuire
  • lăcuit
  • lăcuitu‑
  • lăcuind
  • lăcuindu‑
singular plural
  • lăcuiește
  • lăcuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lăcuiesc
(să)
  • lăcuiesc
  • lăcuiam
  • lăcuii
  • lăcuisem
a II-a (tu)
  • lăcuiești
(să)
  • lăcuiești
  • lăcuiai
  • lăcuiși
  • lăcuiseși
a III-a (el, ea)
  • lăcuiește
(să)
  • lăcuiască
  • lăcuia
  • lăcui
  • lăcuise
plural I (noi)
  • lăcuim
(să)
  • lăcuim
  • lăcuiam
  • lăcuirăm
  • lăcuiserăm
  • lăcuisem
a II-a (voi)
  • lăcuiți
(să)
  • lăcuiți
  • lăcuiați
  • lăcuirăți
  • lăcuiserăți
  • lăcuiseți
a III-a (ei, ele)
  • lăcuiesc
(să)
  • lăcuiască
  • lăcuiau
  • lăcui
  • lăcuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lăcui

  • 1. A aplica un strat de lac, a vopsi cu lac (suprafața unui obiect).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Alții îl cară [materialul] mai departe, pentru a fi turnat în tipare, modelat, uscat, lăcuit. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2758.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Lac + sufix -ui.
    surse: DEX '09 DEX '98