opțiuni
  • info

11 definiții pentru lăcui

din care

Explicative DEX

LĂCUI, lăcuiesc, vb. IV. Tranz. A aplica un strat de lac2, a vopsi cu lac2 (suprafața unui obiect). – Lac2 + suf. -ui.

LĂCUI, lăcuiesc, vb. IV. Tranz. A aplica un strat de lac2, a vopsi cu lac2 (suprafața unui obiect). – Lac2 + suf. -ui.

lăcui1 vt [At: SCÎNTEIA, 1953, nr. 2758 / Pzi: ~esc / E: lac2 + -ui] 1 A aplica un strat de lac2 pe suprafața unui obiect.

LĂCUI, lăcuiesc, vb. IV. Tranz. A vopsi cu lac. Alții îl cară [materialul] mai departe, pentru a fi turnat în tipare, modelat, uscat, lăcuit. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2758.

A LĂCUI ~iesc tranz. (obiecte, materiale) A acoperi cu lac; a da cu lac (în scop protector sau/și decorativ). /lac + suf. ~ui

2) lăcuĭésc v. tr. Daŭ (acoper) cu lac: pele lăcuită.

Ortografice DOOM

lăcui (a ~) (a da cu lac) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lăcuiesc, 3 sg. lăcuiește, imperf. 1 lăcuiam; conj. prez. 1 sg. să lăcuiesc, 3 să lăcuiască

lăcui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lăcuiesc, imperf. 3 sg. lăcuia; conj. prez. 3 să lăcuiască

lăcui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lăcuiesc, imperf. 3 sg. lăcuia; conj. prez. 3 sg. și pl. lăcuiască

Argou

lăcui, lăcuiesc v. t. (intl.) 1. a aresta. 2. a bate.

Sinonime

lăcui vb. IV. tr. I (compl. indică mobilier, picturi în ulei etc.) a vernisa. Au lăcuit mobila din sufragerie pentru a-i da luciu. A lăcuit câteva picturi pentru a proteja culorile și a le da strălucire. II (arg.) 1 (compl. indică ființe) v. Atinge. Bate. Lovi. 2 (jur.; compl. indică oameni) v. Aresta1. Deține. Încarcera. Închide. Întemnița. Reține.

Regionalisme / arhaisme

lăcuí, lăcuiesc, v.i. (dial.) A locui: „Leacu meu e pă vârvuri, / Lăcuiește-n decunguri” (Papahagi, 1925: 187). – Din magh. lakni „după loc” (Cihac, după DER); var. a lui locui (MDA).

Intrare: lăcui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lăcui
  • lăcuire
  • lăcuit
  • lăcuitu‑
  • lăcuind
  • lăcuindu‑
 singular plural
  • lăcuiește
  • lăcuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lăcuiesc
 (să)
  • lăcuiesc
  • lăcuiam
  • lăcuii
  • lăcuisem
a II-a (tu)
  • lăcuiești
 (să)
  • lăcuiești
  • lăcuiai
  • lăcuiși
  • lăcuiseși
a III-a (el, ea)
  • lăcuiește
 (să)
  • lăcuiască
  • lăcuia
  • lăcui
  • lăcuise
plural I (noi)
  • lăcuim
 (să)
  • lăcuim
  • lăcuiam
  • lăcuirăm
  • lăcuiserăm
  • lăcuisem
a II-a (voi)
  • lăcuiți
 (să)
  • lăcuiți
  • lăcuiați
  • lăcuirăți
  • lăcuiserăți
  • lăcuiseți
a III-a (ei, ele)
  • lăcuiesc
 (să)
  • lăcuiască
  • lăcuiau
  • lăcuiră
  • lăcuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lăcui, lăcuiescverb

  • 1. A aplica un strat de lac, a vopsi cu lac (suprafața unui obiect). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Alții îl cară [materialul] mai departe, pentru a fi turnat în tipare, modelat, uscat, lăcuit. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2758. DLRLC
etimologie:
  • Lac + -ui. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.