3 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LĂCĂRÍT s. n. Procedeu de extragere a țițeiului cu ajutorul unei linguri cilindrice, folosit în sondele mai puțin adânci. – Et. nec. Cf. lac1.

LĂCĂRÍT s. n. Procedeu de extragere a țițeiului cu ajutorul unei linguri cilindrice, folosit în sondele mai puțin adânci. – Et. nec. Cf. lac1.

lăcărit sn [At: DEX / Pl: ~uri / E: ns cf lac1] Procedeu de extragere a țițeiului cu ajutorul unei linguri cilindrice, folosit în sondele mai puțin adânci. corectată

LĂCĂRÍT s. n. Procedeu de extragere a țițeiului cu ajutorul unei linguri cilindrice, folosit la anumite sonde nu prea adînci.

lăcărésc v. tr. Extrag țițeĭu cu „lingura”.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: lăcărit (part.)
lăcărit2 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăcărit
  • lăcăritul
  • lăcăritu‑
  • lăcări
  • lăcărita
plural
  • lăcăriți
  • lăcăriții
  • lăcărite
  • lăcăritele
genitiv-dativ singular
  • lăcărit
  • lăcăritului
  • lăcărite
  • lăcăritei
plural
  • lăcăriți
  • lăcăriților
  • lăcărite
  • lăcăritelor
vocativ singular
plural
Intrare: lăcărit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăcărit
  • lăcăritul
  • lăcăritu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • lăcărit
  • lăcăritului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: lăcări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lăcări
  • lăcărire
  • lăcărit
  • lăcăritu‑
  • lăcărind
  • lăcărindu‑
singular plural
  • lăcărește
  • lăcăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lăcăresc
(să)
  • lăcăresc
  • lăcăream
  • lăcării
  • lăcărisem
a II-a (tu)
  • lăcărești
(să)
  • lăcărești
  • lăcăreai
  • lăcăriși
  • lăcăriseși
a III-a (el, ea)
  • lăcărește
(să)
  • lăcărească
  • lăcărea
  • lăcări
  • lăcărise
plural I (noi)
  • lăcărim
(să)
  • lăcărim
  • lăcăream
  • lăcărirăm
  • lăcăriserăm
  • lăcărisem
a II-a (voi)
  • lăcăriți
(să)
  • lăcăriți
  • lăcăreați
  • lăcărirăți
  • lăcăriserăți
  • lăcăriseți
a III-a (ei, ele)
  • lăcăresc
(să)
  • lăcărească
  • lăcăreau
  • lăcări
  • lăcăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lăcărit (s.n.)

  • 1. Procedeu de extragere a țițeiului cu ajutorul unei linguri cilindrice, folosit în sondele mai puțin adânci.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: