5 definiții pentru lăcățel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LĂCĂȚÉL, lăcățele, s. n. Diminutiv al lui lacăt.Lacăt + suf. -el.

LĂCĂȚÉL, lăcățele, s. n. Diminutiv al lui lacăt.Lacăt + suf. -el.

lăcățel sn [At: DEX / Pl: ~e / E: lacăt + -el] 1-2 (Șhp) Lacăt (1) (mic).

LĂCĂȚÉL, lăcățele, s. n. Diminutiv al lui lacăt. Lăcățelul atîrna. PĂSCULESCU, L. P. 198.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lăcățél s. n., pl. lăcățéle

lăcățél s. n., pl. lăcățéle

Intrare: lăcățel
lăcățel substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăcățel
  • lăcățelul
  • lăcățelu‑
plural
  • lăcățele
  • lăcățelele
genitiv-dativ singular
  • lăcățel
  • lăcățelului
plural
  • lăcățele
  • lăcățelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lăcățel

  • 1. Diminutiv al lui lacăt.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Lăcățelul atîrna. PĂSCULESCU, L. P. 198.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Lacăt + sufix -el.
    surse: DEX '98 DEX '09