6 definiții pentru lăbuță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LĂBÚȚĂ, lăbuțe, s. f. Diminutiv al lui labă.Labă + suf. -uță.

LĂBÚȚĂ, lăbuțe, s. f. Diminutiv al lui labă.Labă + suf. -uță.

lăbuță sf [At: ISPIRESCU, L. 286 / Pl: ~țe / E: labă + -uță] 1-20 (Șhp) Labă (1-3, 57-58, 61-65) (mică) Si: (reg) lăbușoară (1-20), (Trs) lăbiță (1-20). 21 (Arg; îs) Scămuță cu ~ Vermină. 22 (Fam; irn) Mână mare.

LĂBÚȚĂ, lăbuțe, s. f. Diminutiv al lui labă. [Veverița] în două lăbuțe, își netezi mustățile. C. PETRESCU, R. DR. 93. O lebădă și cîteva maimuțe Înconjurau dihania neroadă Ce se lăsase moale pe lăbuțe. TOPÎRCEANU, B. 97. Cîteodată îl lua în lăbuțele lui dinainte. ISPIRESCU, L. 286.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lăbúță s. f., g.-d. art. lăbúței; pl. lăbúțe

lăbúță s. f., g.-d. art. lăbúței; pl. lăbúțe


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

lăbuță, lăbuțe s. f. (dim.) palmă.

Intrare: lăbuță
lăbuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăbuță
  • lăbuța
plural
  • lăbuțe
  • lăbuțele
genitiv-dativ singular
  • lăbuțe
  • lăbuței
plural
  • lăbuțe
  • lăbuțelor
vocativ singular
plural

lăbuță

  • 1. Diminutiv al lui labă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • [Veverița] în două lăbuțe, își netezi mustățile. C. PETRESCU, R. DR. 93.
      surse: DLRLC
    • O lebădă și cîteva maimuțe Înconjurau dihania neroadă Ce se lăsase moale pe lăbuțe. TOPÎRCEANU, B. 97.
      surse: DLRLC
    • Cîteodată îl lua în lăbuțele lui dinainte. ISPIRESCU, L. 286.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Labă + sufix -uță.
    surse: DEX '98 DEX '09