2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lâncoti vti [At: PSALT. 67 / Pzi: ~tesc / E: slv лѫкоти] (Îvr) 1-2 A unelti (ceva).

lîncotésc v. tr. (vsl. lonkati, a înșela, lonkovati, a umbla cu vicleniĭ). Ps. S. Înșel, umblu cu vicleniĭ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

LÂNCOTÍ, lâncotésc, vb. IV. Tranz. (Înv., sec. XVI) A înșela, a minți, a păcăli. (din lâncotă, cf. sl. lankovati)

Intrare: lâncotit
lâncotit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lâncotit
  • lâncotitul
  • lâncotitu‑
  • lâncoti
  • lâncotita
plural
  • lâncotiți
  • lâncotiții
  • lâncotite
  • lâncotitele
genitiv-dativ singular
  • lâncotit
  • lâncotitului
  • lâncotite
  • lâncotitei
plural
  • lâncotiți
  • lâncotiților
  • lâncotite
  • lâncotitelor
vocativ singular
plural
Intrare: lâncoti
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lâncoti
  • lâncotire
  • lâncotit
  • lâncotitu‑
  • lâncotind
  • lâncotindu‑
singular plural
  • lâncotește
  • lâncotiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lâncotesc
(să)
  • lâncotesc
  • lâncoteam
  • lâncotii
  • lâncotisem
a II-a (tu)
  • lâncotești
(să)
  • lâncotești
  • lâncoteai
  • lâncotiși
  • lâncotiseși
a III-a (el, ea)
  • lâncotește
(să)
  • lâncotească
  • lâncotea
  • lâncoti
  • lâncotise
plural I (noi)
  • lâncotim
(să)
  • lâncotim
  • lâncoteam
  • lâncotirăm
  • lâncotiserăm
  • lâncotisem
a II-a (voi)
  • lâncotiți
(să)
  • lâncotiți
  • lâncoteați
  • lâncotirăți
  • lâncotiserăți
  • lâncotiseți
a III-a (ei, ele)
  • lâncotesc
(să)
  • lâncotească
  • lâncoteau
  • lâncoti
  • lâncotiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)