O definiție pentru lâncotit
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
LÎNCOTI, lîncotesc, vb. IV. Tranz. (Înv., sec. XVI) A înșela, a minți, a păcăli. (din lîncotă, cf. sl. lankovati)
Intrare: lâncotit
lâncotit participiu
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)