O definiție pentru lâncotit
Etimologice
LÎNCOTI, lîncotesc, vb. IV. Tranz. (Înv., sec. XVI) A înșela, a minți, a păcăli. (din lîncotă, cf. sl. lankovati)
Intrare: lâncotit
lâncotit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)