3 definiții pentru kumite


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

kumite sfi [At: MDA ms / E: jap kumite] (În karate) Luptă liberă.

KUMITÉ s. n. luptă marțială, de origine japoneză, constând dintr-o înlănțuire de mișcări de atac și de apărare, cu mai mulți adversari. (< cuv. jap.)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: kumite
substantiv neutru (N81)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • kumite
  • kumiteul
  • kumiteu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • kumite
  • kumiteului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)