12 definiții pentru kieselgur chiselgur kiselgur


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

KIESELGÚR s. n. Rocă sedimentară silicioasă, formată prin depunerile cochiliilor unor alge microscopice monocelulare; diatomit, pămânțel. [Pr.: chiz-] – Din germ. Kieselgur.

KIESELGÚR s. n. Rocă sedimentară silicioasă, formată prin depunerile cochiliilor unor alge microscopice monocelulare; diatomit, pămânțel. [Pr.: chiz-] – Din germ. Kieselgur.

kieselgur sn [At: DEX2 / S și: kis~ / P: chizel~ / Pl: ? / E: ger Kieselgur] Rocă sedimentară silicioasă, formată din depunerile cochiliilor unor alge microscopice monocelulare Si: diatomit, (reg) pămânțel.

KIESELGÚR [CHI-ZEL-] s. n. diatomit. (< germ. Kieselgur)

KIESELGÚR [pr.: kizelgur] n. Rocă silicioasă formată prin depunerea cochiliilor unor alge monocelulare. /< germ. Kieselgur

KISELGÚR s. n. Sediment consolidat format din depunerea cochiliilor unor alge microscopice monocelulare; pămînțel.

KISELGÚR s.n. Rocă sedimentară silicioasă, formată prin depunerea unor alge microscopice monocelulare; diatomit; tripoli. [Var. chiselgur, kieselgur. /< germ. Kieselgur].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

kieselgúr (germ.) [kies pron. chiz] (kie-) s. n.

kieselgúr s. n. [kies- pron. germ. chiz-]


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

KIESELGÚR s. v. diatomit.[1]

  1. După alte surse, și: kiselgur LauraGellner

KISELGUR s. (MIN.) diatomit, pămînțel, tripoli, pămînt de diatomee.[1]

  1. După alte surse, și: kieselgur LauraGellner

Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

kieselgur, (engl.= kieselguhr), sin. → diatomit.

Intrare: kieselgur
  • silabație: kie-sel-gur
  • pronunție: chizelgur
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • kieselgur
  • kieselgurul
  • kieselguru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • kieselgur
  • kieselgurului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chiselgur
  • chiselgurul
plural
genitiv-dativ singular
  • chiselgur
  • chiselgurului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • kiselgur
  • kiselgurul
  • kiselguru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • kiselgur
  • kiselgurului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

kieselgur chiselgur kiselgur

  • 1. Rocă sedimentară silicioasă, formată prin depunerile cochiliilor unor alge microscopice monocelulare; pământ de diatomee.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN NODEX sinonime: diatomit pămânțel tripoli

etimologie: