katantilepsă (gr. kat’antilepsin „respingere”, „obiecție”), figură retorică folosită în apărare, care constă în a susține că fapta imputată nu poate fi obiectul unei învinuiri; așa cum ar fi (P): „Un fiu este alungat de tatăl său fiindcă, împotriva voinței lui, s-a făcut ostaș, a ocupat funcții publice, s-a căsătorit-” (Q., Vol. II, p. 255). Învinuirile n-au nici un temei, nici juridic, nici moral; faptele fiului sunt chiar lăudabile.