2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

calmúc, ~ă [At: BRĂESCU, V. 35 / Pl: ~uci, ~uce / E: rs калмук] (Înv) 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază a Regiunii Calmuce din fosta U. R. S. S. Si: calmucesc (1-2). 3-4 a Care aparține Regiunii Calmuce sau populației Si: calmucesc (3-4). 5-6 a Privitor la Regiunea Calmucă sau la populația ei Si: calmucesc (5-6). 7 a Care provine din Regiunea Calmucă Si: calmucesc (3). 8 a Specific calmucilor (1). 9 a De calmuci (1). 10 sf Limbă din familia altaică, ramura mongolă, vorbită de calmuci (1).

CALMÚC, -Ă, s. m. și f., adj. v. kalmâc.

KALMẤC, -Ă, kalmâci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Populație de rasă mongolă răspândită în Rusia, Mongolia și nord-vestul Chinei, stabilită în sec. XVII în regiunea de la vărsarea Volgăi; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Kalmâkia sau este originară de acolo. 3. Adj. Care aparține Republicii Kalmâkia sau kalmâcilor (1), privitor la Kalmâkia sau la kalmâci. ♦ (Substantivat, f.) Limba kalmâcă. [Var.: calmuc, -ă s. m. și f., adj.] – Din rus. kalmyk. Cf. fr. Kalmouk.

CALMÚC, -Ă, calmuci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Regiunii Calmuce. 2. Adj. Care aparține Regiunii Calmuce și populației ei, privitor la această regiune și la populația ei; calmucesc.3. S. f. Limbă din familia altaică, ramura mongolă, vorbită de calmuci. – Din rus. kalmyk.

KALMẤC, -Ă s. m. și f. v. calmuc.

CALMÚC, -Ă, calmuci, -e, s. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Regiunii Autonome Calmuce din U.R.S.S. Uitați-vă; aiștia-s calmuci. CAMILAR, N. II 343.

CALMÚC, -Ă, calmuci, -ce adj., ș. m. și f. 1. Adj. Care aparține Regiunii Autonome Calmuce din U.R.S.S. și populației ei, privitor la această regiune și la populația ei. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Regiunii Autonome Calmuce din U.R.S.S. – Rus kalmyk.

calmúc, -ă adj. (d. Calmucĭ, un fel de Mongolĭ). Mold. Foarte mîncăcĭos, vorace. V. tătar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

kalmấcă (limbă). s. f., g.-d. art. kalmấcei

calmúc (înv.) adj. m., s. m., pl. calmúci; adj. f., s. f. calmúcă, pl. calmúce

kalmấc adj. m., s. m., pl. kalmấci; adj., f., s. f. kalmấcă, pl. kalmấce

calmúc s. m., adj. m., pl. calmúci; f. sg. calmúcă, g.-d. art. calmúcei; pl. calmúce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CALMÚC adj. (rar) calmucesc. (Populație ~.)

CALMUC adj. (rar) calmucesc. (Populație ~.)

Intrare: kalmâcă
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • kalmâ
  • kalmâca
plural
  • kalmâce
  • kalmâcele
genitiv-dativ singular
  • kalmâce
  • kalmâcei
plural
  • kalmâce
  • kalmâcelor
vocativ singular
  • kalmâ
  • kalmâco
plural
  • kalmâcelor
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calmu
  • calmuca
plural
  • calmuce
  • calmucele
genitiv-dativ singular
  • calmuce
  • calmucei
plural
  • calmuce
  • calmucelor
vocativ singular
  • calmu
  • calmuco
plural
  • calmucelor
Intrare: kalmâc (adj.)
kalmâc1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • kalmâc
  • kalmâcul
  • kalmâcu‑
  • kalmâ
  • kalmâca
plural
  • kalmâci
  • kalmâcii
  • kalmâce
  • kalmâcele
genitiv-dativ singular
  • kalmâc
  • kalmâcului
  • kalmâce
  • kalmâcei
plural
  • kalmâci
  • kalmâcilor
  • kalmâce
  • kalmâcelor
vocativ singular
plural
calmuc1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calmuc
  • calmucul
  • calmucu‑
  • calmu
  • calmuca
plural
  • calmuci
  • calmucii
  • calmuce
  • calmucele
genitiv-dativ singular
  • calmuc
  • calmucului
  • calmuce
  • calmucei
plural
  • calmuci
  • calmucilor
  • calmuce
  • calmucelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

kalmâc (adj.) calmuc

etimologie:

kalmâc, -ă (persoană) kalmâc kalmâcă calmuc calmucă

  • 1. (la) plural Populație de rasă mongolă răspândită în Rusia, Mongolia și nord-vestul Chinei, stabilită în secolul XVII în regiunea de la vărsarea Volgăi.
    surse: DEX '09
    • 1.1. (la) singular Persoană care făcea parte din această populație.
      surse: DEX '09
  • 2. Persoană care face parte din populația Republicii Kalmâkia sau este originară de acolo.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Uitați-vă; aiștia-s calmuci. CAMILAR, N. II 343.
      surse: DLRLC

etimologie: