2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

KABIL, -Ă, kabili, -e, s. m. și f. (La pl.) Populație din regiunile muntoase ale Algeriei; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. – Din fr. Kabyle.

kabili [At: DEX2 / Pl: ~i / E: fr kabyles] 1 smp Populație din regiunile muntoase ale Algeriei. 2-3 smf, a (Persoană) care face parte din această populație. 4 sms Limbă vorbită de kabili (1).

KABÍLI s. m. pl. Populație din regiunile muntoase ale Algeriei. [Sil. -bili] – Din fr. Kabyles.

Kabili m. pl. popor de rassă berberă în Algeria.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

kabíl adj. m., s. m., pl. kabíli (-bili); adj. f., s. f. kabílă, pl. kabíle


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

KABÍLI (< fr.) s. m. pl. Populație berberă din regiunile muntoase ale Algeriei.

Intrare: kabil (adj.)
  • silabație: ka-bil info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • kabil
  • kabilul
  • kabilu‑
  • kabi
  • kabila
plural
  • kabili
  • kabilii
  • kabile
  • kabilele
genitiv-dativ singular
  • kabil
  • kabilului
  • kabile
  • kabilei
plural
  • kabili
  • kabililor
  • kabile
  • kabilelor
vocativ singular
  • kabilule
  • kabile
  • kabi
  • kabilo
plural
  • kabililor
  • kabilelor
Intrare: kabil (s.m.)
  • silabație: ka-bil info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • kabil
  • kabilul
  • kabilu‑
plural
  • kabili
  • kabilii
genitiv-dativ singular
  • kabil
  • kabilului
plural
  • kabili
  • kabililor
vocativ singular
  • kabilule
  • kabile
plural
  • kabililor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

kabil kabilă

  • 1. (La plural) Populație din regiunile muntoase ale Algeriei; (și la singular) persoană aparținând acestei populații.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: