justiție sf [At: DA / V: (înv) iu~ / Pl: ~ii / E: fr justice, lat justiția] 1 Dreptate. 2 Putere de a face dreptate fiecăruia, de a răsplăti sau de a pedepsi. 3 Totalitate a organelor de jurisdicție dintr-un stat. 4 Ansamblu al legilor și al instituțiilor judecătorești. 5 Sistem de funcționare a instanțelor judecătorești. 6 Formă fundamentală a activității statului, care constă în judecarea pricinilor civile sau penale și în aplicarea pedepselor prevăzute de lege. 7-8 (Îe) (A chema sau) a se prezenta în fața ~ei (A cita sau) a se prezenta la judecată. 9 (Mit) Zeiță a dreptății, reprezentată printr-o femeie legată la ochi, stând pe tron și ținând în mâna dreaptă o balanță, iar în mâna stângă o sabie.