JUNEL, junei, s. m. (Învechit și regional) Diminutiv al lui june; tinerel. Vei vedea... dama cum înalță spre cer rugi cuvioase Pentr-un junel. NEGRUZZI, S. II 134. Plean întîi ce mi-și robea? Tot junei D-ăi tinerei, Tinerei făr’ de mustață, Falnici și rumeni la față. TEODORESCU, P. P. 54.