5 definiții pentru judecie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
judecie sf [At: DOSOFTEI, V. S. 277 / V: (reg) giu~ / Pl: ~cii / E: jude + -cie] 1 Funcție de jude (1). 2 Circumscripție în care judele (1) își exercită funcția. 3 Domnie. 4 Stăpânire. 5 Suveranitate. 6 Calitate de țăran liber. 7 (Înv; îs) Carte de ~ Acte de răscumpărare din rumânie.
judecíe f. (d. judec 1). Dos. (supt forma mold. gĭu-). Vechĭ. Domnie, stăpânire, suveranitate. Judecată. Calitatea de om liber: zapisele de răscumpărare orĭ ĭertare de rumânie și confirmările domneștĭ numesc „cărțĭ de judecie” (Gĭur. 108).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
giudecie sf vz judecie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
JUDECIE s. (IST.) parte, unghi. (~ era o unitate administrativ-teritorială.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
JUDECIE s. (IST.) parte, unghi. (~ era o unitate administrativ-teritorială.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F134) Pl. cf. sens (UAT) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
judecie, judeciisubstantiv feminin
-
- 1.1. Judecia era o unitate administrativ-teritorială. Sinonime
-
-
- 3. Domnie. MDA2sinonime: domnie
- 4. Stăpânire. MDA2sinonime: stăpânire
- 5. Suveranitate. MDA2sinonime: suveranitate
- 6. Calitate de țăran liber. MDA2
- Carte de judecie = acte de răscumpărare din rumânie. MDA2
-
etimologie:
- jude + -cie. MDA2