5 definiții pentru judecie giudecie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

judecie sf [At: DOSOFTEI, V. S. 277 / V: (reg) giu~ / Pl: ~cii / E: jude + -cie] 1 Funcție de jude (1). 2 Circumscripție în care judele (1) își exercită funcția. 3 Domnie. 4 Stăpânire. 5 Suveranitate. 6 Calitate de țăran liber. 7 (Înv; îs) Carte de ~ Acte de răscumpărare din rumânie.

judecíe f. (d. judec 1). Dos. (supt forma mold. gĭu-). Vechĭ. Domnie, stăpânire, suveranitate. Judecată. Calitatea de om liber: zapisele de răscumpărare orĭ ĭertare de rumânie și confirmările domneștĭ numesc „cărțĭ de judecie” (Gĭur. 108).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JUDECÍE s. (IST.) parte, unghi. (~ era o unitate administrativ-teritorială.)

JUDECIE s. (IST.) parte, unghi. (~ era o unitate administrativ-teritorială.)

Intrare: judecie
substantiv feminin (F134)
Pl. cf. sens (UAT)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • judecie
  • judecia
plural
  • judecii
  • judeciile
genitiv-dativ singular
  • judecii
  • judeciei
plural
  • judecii
  • judeciilor
vocativ singular
plural
giudecie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

judecie giudecie

  • surse: Sinonime
    • 1.1. Judecia era o unitate administrativ-teritorială.
      surse: Sinonime

etimologie: