jold sn [At: (a. 1595) IORGA, S. D. XVI, 158 / Pl: ~uri / E: pn żold, mg żold] (Înv) 1 Muncă neplătită. 2 (Îlav) De ~ Fără plată. 3 (Îe) A ajunge de ~ A ajunge de batjocură. 4 (Slî; îe) Na ~ Cu leafă.

jold n., pl. urĭ (pol. žold, ung. zsold, germ. sold, d. it. soldo, soldă, leafă. V. joĭmir, soldă). Vechĭ. Soldă, leafă la militarĭ. Muncă gratuită în folosu stăpîniriĭ: cară (care) de jold, de podvoadă și de caĭ de olac (la 1676). V. havalea.

JOLD s. v. corvoadă.

jold s. v. CORVOADĂ.

jold (-duri), s. n. – 1. Salariu, leafă. – 2. Prestație sau tribut feudal. Germ. Sold (< lat. solidus), prin intermediul pol. žołd (Miklosich, Fremdw., 137; Cihac, II, 160; Tiktin), sau al mag. zsold (Gáldi, Dict., 93). Apare pentru prima oară în sl. din 1444. Înv. Der. joldunar, s. m. (înv., mercenar), din germ. Söldner, prin intermediul unui cuvînt sl. neidentificat; joimir, s. m. (mercenar polonez), din același etimon germ., prin intermediul pol. žołnir, žołnierz (Miklosich, Fremdw., 137; DAR citează forma greșită žotnierz).

JOLD subst. < pol. žold „leafă”. 1. Joldea boier, mold., sec. al XVI-lea; – (Moț). 2. Joldeș (ib.). 3. Cf. Jomir, Toader (Bîr I) < pol. žolnierz „jolnir, joimir”, lefegiu, ostaș cu plată, la poloni (Tiktin). 4. Joimir, Gh. (Bîr I).