JOAGĂR, joagăre, s. n. 1. Ferăstrău pentru tăiatul buștenilor și al butucilor, pus în mișcare de o apă curgătoare; gater. Și du-i la tractoare, la joagăre du-i. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 5/5. 2. Ferăstrău format dintr-o pînză lată, avînd două mînere pentru a fi acționat cu mîna de doi lucrători; beschie.