4 definiții pentru jirbiuță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

jirbiuță1 sf [At: ECONOMIA, 221/4 / P: ~bi-u~ / V: jărăb~, jârâb~ / Pl: ~țe / E: jirebie1 + -uță] (Țes; reg) 1-2 (Șhp) Jirebie1 (1) (mică). 3-4 (Plasă sau) pânză a ițelor.

jirbiuță2 sf [At: I. IONESCU, D. 204 / P: ~bi-u~ / V: jârghi~, jer~, jereb~, jerghi~, ~rghi~ / Pl: ~țe / E: jirebie2 + -uță] 1-6 (Reg; șhp) Jirebie2 (1-3) (mică).

JIRBIÚȚĂ, jirbiuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui jirebie1. [Pr.: -bi-u-]

Intrare: jirbiuță
jirbiuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jirbiuță
  • jirbiuța
plural
  • jirbiuțe
  • jirbiuțele
genitiv-dativ singular
  • jirbiuțe
  • jirbiuței
plural
  • jirbiuțe
  • jirbiuțelor
vocativ singular
plural