JELUITOR¹, -OARE, jeluitori, -oare, adj. Care se jeluiește, jalnic, tînguitor. (Cu pronunțare regională) Sunete prelungi, jăluitoare, se loveau de pereții stîncilor care le răsfrîngeau spre larg. BART, S. M. 57. ◊ (Adverbial) Ea se uita oarecum jeluitor în ochii lui. SLAVICI, O. I 357. – Pronunțat: -lu-i-.