9 definiții pentru jeler

jeler sm [At: ENC. ROM. / V: jăl~, ~eariu, jil~, jileriu, jilier, ziler / Pl: ~i / E: mg zsellér] (Trs; iuz; în Evul Mediu) 1 Țăran fără pământ sau cu pământ puțin, care muncea pe moșiile nobililor, dar care nu avea regimul juridic al iobagilor. 2 Om așezat pe moșia altuia.

JELÉR, jeleri, s. m. Nume dat în Evul Mediu țăranilor fără pământ sau cu pământ puțin din Transilvania, care munceau pe moșiile nobililor, dar care nu aveau regimul juridic al iobagilor. – Din magh. zsellér.

JELÉR, jeleri, s. m. Nume dat în evul mediu țăranilor fără pământ sau cu pământ puțin din Transilvania, care munceau pe moșiile nobililor, dar care nu aveau regimul juridic al iobagilor. – Din magh. zsellér.

jelér (jeléri), s. m. – Iobag, șerb. Mag. zsellér (Cihac, II, 509; DAR), din germ. Siedler, cf. sb. želir (Miklosich, Slaw. Elem., 22). În Trans., înv.

JELÉR ~i m. (în evul mediu în Transilvania) Țăran fără pământ sau cu pământ puțin, care muncea pe pământurile nobililor, dar care avea alt statut juridic decât iobagii. /<ung. zseller


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

jéler, jeleri, s.m. – (reg.; arh.) 1. Nume dat (în Transilvania) în Evul Mediu țăranilor care munceau pe pământurile nobililor, dar care nu aveau regimul juridic al iobagilor: țăran dependent; porțieș (Dăncuș, 1986). 2. Om așezat pe pământul (sau în casa) altuia; colonist; chiriaș: „A fost o femeie și-a șezut jelăriță într-o casă pustie” (Bilțiu, 1999: 383). ♦ (onom.) Jeler, nume de familie (20 de persoane cu acest nume în Maramureș, în 2007). – Din magh. zsellér „răzeș” (Cihac, DA, cf. DER; DEX, MDA), din germ. Siedler, cf. srb. želir (Miklosich, cf. DER).

jéler, -i, s.m. – 1. Nume dat (în Transilvania) în Evul Mediu țăranilor care munceau pe pământurile nobililor, dar care nu aveau regimul juridic al iobagilor: Țăran dependent; porțieș (Dăncuș 1986). 2. Om așezat pe pământul (sau în casa) altuia; colonist; chiriaș: „A fost o femeie și-a șezut jelăriță într-o casă pustie” (Bilțiu 1999: 383). – Din magh. zsellér (< germ. Siedler).

Intrare: jeler
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jeler
  • jelerul
  • jeleru‑
plural
  • jeleri
  • jelerii
genitiv-dativ singular
  • jeler
  • jelerului
plural
  • jeleri
  • jelerilor
vocativ singular
  • jelerule
  • jelere
plural
  • jelerilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jeler

  • 1. Nume dat în Evul Mediu țăranilor fără pământ sau cu pământ puțin din Transilvania, care munceau pe moșiile nobililor, dar care nu aveau regimul juridic al iobagilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

etimologie: