9 definiții pentru jejun jejunum


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JEJÚN, jejunuri, s. n. Parte a intestinului subțire cuprinsă între duoden și ileon. – Din fr. jéjunum, lat. jejunum.

JEJÚN, jejunuri, s. n. Parte a intestinului subțire cuprinsă între duoden și ileon. – Din fr. jéjunum, lat. jejunum.

jejun sn [At: ENC. VET. 39 / Pl: ~uri / E: lat jejunum] Parte a intestinului subțire cuprinsă între duoden și ileon.

JEJÚN s. n. Parte a intestinului subțire care leagă duodenul de intestinul gros.

JEJÚN s.n. Partea intestinului care unește duodenul cu intestinul gros. [< fr. jéjunum, cf. lat. ieiunum].

JEJÚN s. n. parte a intestinului subțire cuprinsă între duoden și ileon. (< fr. jéjunum, lat. jeiunum)

JEJÚN ~uri n. Parte a intestinului subțire care unește duodenul cu intestinul gros. /<fr. jéjunum, lat. jejunum

* jejun n., pl. urĭ (lat. jejúnum [intestinum], d. jejunus, ca n’a mîncat. V. dejun și ajun). Anat. Al doilea intestin supțire, care e după duoden și care, de ordinar, conține puține materiĭ comparativ cu celelalte. – Și jejúnum, fără pl.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jejún s. n., pl. jejúnuri

jejún s. n., pl. jejúnuri

Intrare: jejun
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jejun
  • jejunul
  • jejunu‑
plural
  • jejunuri
  • jejunurile
genitiv-dativ singular
  • jejun
  • jejunului
plural
  • jejunuri
  • jejunurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jejunum
  • jejunumul
  • jejunumu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • jejunum
  • jejunumului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jejun jejunum

  • 1. Parte a intestinului subțire cuprinsă între duoden și ileon.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: