2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

jarpan sm vz jărpan

jarpán (d. jărpelesc). Est. Iron. Om îmbrăcat prost, cĭofligar.

JĂRPÁN, jărpani, s. m. (Reg.) 1. Cal slab; mârțoagă. 2. Fig. Termen de batjocură pentru oameni. – Formație onomatopeică.

JĂRPÁN, jărpani, s. m. (Reg.) 1. Cal slab; mârțoagă. 2. Fig. Termen de batjocură pentru oameni. – Formație onomatopeică.

jărpan sm [At: ALECSANDRI, T. 394 / V: jar~, jer~ / Pl: ~i / E: jarp + -an] (Mol) 1 Cal slab Si: gloabă, mârțoagă. 2 (Fig) Om prost îmbrăcat. 3 (Dep) Moșneag.

JĂRPÁN, jărpani, s. m. (Mold.) Cal slab, mîrțoagă. Hi, hi, bălan... hi, hi, jărpan. ALECSANDRI, T. 533. ♦ Fig. Termen de batjocură pentru oameni. Chirița (la surugii): Pornit-ați, jărpanilor? ALECSANDRI, T. 394.

jărpan m. Mold. mârțoagă: pornit-ați, jărpanilor? AL. [Origină necunoscută].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jărpán (reg.) s. m., pl. jărpáni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JĂRPÁN s. v. gloabă, mârțoagă.

Intrare: jarpan
jarpan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: jărpan
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jărpan
  • jărpanul
  • jărpanu‑
plural
  • jărpani
  • jărpanii
genitiv-dativ singular
  • jărpan
  • jărpanului
plural
  • jărpani
  • jărpanilor
vocativ singular
  • jărpanule
  • jărpane
plural
  • jărpanilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jărpan

etimologie: