JARGON, jargoane, s. n. Ramificație a limbii comune, folosită de aristocrație și de vîrfurile burgheziei, avînd o sferă de circulație îngustă, și menită să dispară, fiind lipsită de fond principal de cuvinte și de structură gramaticală proprii. Dialectele și jargoanele reprezintă ramificații ale limbii naționale a întregului popor, sînt lipsite de orice independență lingvistică și sînt sortite să vegeteze. STALIN, PROBL. LINGV. 13. Astăzi, cuvintele de jargon încep să fie părăsite. GRAUR, F. L. 156.