jabghiță sf vz japiță

jaghiță sf vz japiță

jampiță sf vz japiță^1[1]

janchiță sn vz japiță

japiță sf [At: DAMÉ, T. / V: jabghi~, jaghi~, jamp~, janchi~, jănghi~, jânghi~, jea~, jimbi~, joa~ / Pl: ~țe / E: bg жабица] 1 (Reg) Bucată de lemn îndoit sau de fier deasupra proțapului, formând scobitura în care se prinde jugul^[1]. 2 (Pfm) Nemernic. corectat(ă)

jănghiță sf vz japiță

jăpița vt [At: DA ms / Pzi: ~țez / E: japiță] (Reg) A lovi pe cineva cu nuiaua.

jânghiță sf vz japiță

jeapiță sf vz japiță

jimbiță sf vz japiță

joapiță sf vz japiță

JAMPIȚĂ, JANCHIȚĂ = JAPIȚĂ

JANGHIȚĂ = JAPIȚĂ.

JAPIȚĂ¹ (pl. -țe) sf. 🔧 Bucată de lemn, încovoiat la unul din capetele proțapului, și cu ajutorul căreia se prinde jugul de proțap; cătușă: japița este bucata de lemn de deasupra proțapului care formează urechea în care se pune jugul (ion.) [bg. žabica].

❍JAPIȚĂ² (pl. -țe) sf. Ban. Nuia [comp. JAPĂ].

JAPIȚĂ, japițe, s. f. Bucată de lemn sau de fier îndoit, așezat deasupra proțapului și formînd scobitura în care se prinde jugul.

JAPIȚĂ, japițe, s. f. Bucată de lemn sau de fier îndoit, așezat deasupra proțapului și formînd scobitura în care se prinde jugul. – Bg. žabica „broscuță”.

japiță f. bucată de lemn de d’asupra proțapului în care se pune jugul. [Origină necunoscută].

jámpiță V. japiță.

jápiță (vest) și jámpiță (est) f., pl. e (cp. cu germ. zug, șir, alaĭ, trăsură, și spitze, vîrf, și cu bg. žabica, broscuță). Adausu de deasupra proțapuluĭ pin care trece ciocîlteu și care ține jugu. – (Forma jap- în rev. I Crg. 3, 89 și Răsadu 1, 30).

japiță s. f., g.-d. art. japiței; pl. japițe

japiță s. f., g.-d. art. japiței; pl. japițe

japiță s. f., g.-d. art. japiței; pl. japițe

JAPIȚĂ s. (TEHN.) cătușă, (reg.) proțăpel. (~ la jug.)

japiță s.f. I (tehn.; la car, la căruță sau la plug) cătușă, <reg.> armăsar, proțăpel. Japița se află deasupra proțapului, fiind scobitura în care se prinde jugul. II (fam.) 1 v. Josnic. Mârșav. Mișel. Mizerabil. Nelegiuit. Nemernic. Netrebnic. Păcătos. Periculos. Scelerat. Ticălos. 2 (deprec. sau peior.) v. Cocotă. Demimondenă. Depravată (v. depravat). Desfrânată (v. desfrânat). Destrăbălată (v. destrăbălat). Dezmățată (v. dezmățat). Femeie de moravuri ușoare. Femeie de stradă. Femeie ușoară. Imorală (v. imoral). Prostituată. Rufiană (v. rufian). Stricată (v. stricat).

JAPIȚĂ s. (TEHN.) cătușă, (reg.) proțăpel. (~ la jug.)

jăpița, jăpițez, vb. I (reg.) a lovi cu nuiaua pe cineva; a jostări.

JÁPIȚĂ (< bg.) s. f. 1. Piesă de lemn sau de fier montată deasupra părții din față a proțapului, pentru a permite articularea jugului cu proțapul. 2. (Peior.) Persoană fără caracter.