10 definiții pentru japiță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

japiță sf [At: DAMÉ, T. / V: jabghi~, jaghi~, jamp~, janchi~, jănghi~, jânghi~, jea~, jimbi~, joa~ / Pl: ~țe / E: bg жабица] 1 (Reg) Bucată de lemn îndoit sau de fier deasupra proțapului, formând scobitura în care se prinde jugul[1]. 2 (Pfm) Nemernic. corectată

  1. În original tipărit greșit: plugul — LauraGellner

JÁPIȚĂ, japițe, s. f. Bucată de lemn sau de fier îndoit, așezat deasupra proțapului și formînd scobitura în care se prinde jugul.

JÁPIȚĂ, japițe, s. f. Bucată de lemn sau de fier îndoit, așezat deasupra proțapului și formând scobitura în care se prinde jugul. – Bg. žabica „broscuță”.

japiță f. bucată de lemn de d’asupra proțapului în care se pune jugul. [Origină necunoscută].

jápiță (vest) și jámpiță (est) f., pl. e (cp. cu germ. zug, șir, alaĭ, trăsură, și spitze, vîrf, și cu bg. žabica, broscuță). Adausu de deasupra proțapuluĭ pin care trece ciocîlteu și care ține jugu. – (Forma jap- în rev. I Crg. 3, 89 și Răsadu 1, 30).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jápiță s. f., g.-d. art. jápiței; pl. jápițe

jápiță s. f., g.-d. art. jápiței; pl. jápițe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JÁPIȚĂ s. (TEHN.) cătușă, (reg.) proțăpel. (~ la jug.)

JAPIȚĂ s. (TEHN.) cătușă, (reg.) proțăpel. (~ la jug.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

JÁPIȚĂ (< bg.) s. f. 1. Piesă de lemn sau de fier montată deasupra părții din față a proțapului, pentru a permite articularea jugului cu proțapul. 2. (Peior.) Persoană fără caracter.

Intrare: japiță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • japiță
  • japița
plural
  • japițe
  • japițele
genitiv-dativ singular
  • japițe
  • japiței
plural
  • japițe
  • japițelor
vocativ singular
plural

japiță

  • 1. Bucată de lemn sau de fier îndoit, așezat deasupra proțapului și formând scobitura în care se prinde jugul.
    surse: DLRLC sinonime: cătușă proțăpel

etimologie: