2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JAPCĂ s. f. (În expr.) A lua cu japca = a lua cu forța și pe nedrept. – Din bg. žabka „laț, cursă”.

JAPCĂ s. f. (În expr.) A lua cu japca = a lua cu forța și pe nedrept. – Din bg. žabka „laț, cursă”.

japcă1 sf [At: CIAUȘANU, V. / Pl: ~pci,[1] jepci / E: ns cf jap1, japșă] (Reg) 1 Loc jos. 2 Loc care reține apa. 3 Adâncitură în șes. 4 Loc mlăștinos.

  1. Plural japci improbabil, mai degrabă jăpci. — gall

japcă2 sf [At: PAMFILE, J. III, 45 / Pl: jepci / E: bg жапка „laț, cursă”] 1 (Înv) Hoție. 2 (Înv; pex) Avere făcută prin hoție și înșelătorie. 3 (Pfm; îe) A lua cu ~a A lua cu forța și pe nedrept. 4 (Pfm; îlav) Cu ~a Cu forța.

JAPCĂ f: A lua cu ~ a a) a lua cu forța; b) a-și însuși pe nedrept, fără a merita. /<bulg. žabka

japcă f. violență: a lua cu japca. [Cf. jap].

jápcă f., pl. e și jăpcĭ (V. japșă). Munt. est. Rar. Japină.

JAPCA s. f. (Numai în expr.) A lua cu japca = a lua cu sila, cu forța și pe nedrept. Să nu poată lua cineva cu japca din aceste merișoare. ISPIRESCU, U. 60.

jápca (cu) loc. adv. (din hapca supt infl. luĭ jap). V. hapca.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

japcă (jepci), s. f. – Extorsiune, spoliere, jefuire. Bg.žapka (DAR). – Der. jepcan (var. jăpcan), s. m. (care spoliază); jepcăneală, s. f. (furt, hoție); jepcănitor, s. m. (hoț). Este posibil ca acest cuvînt să depindă de grupul expresiv jerpan, jerpeli.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

japcă2, jepci, s.f. (reg.) loc jos, pădinos, padină, mlaștină; băltoacă.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

japcă, jăpci s. f. (intl.) tâlhărie

Intrare: japcă (hoție)
japcă1 (pl. jepci) substantiv feminin
substantiv feminin (F79)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • japcă
  • japca
plural
  • jepci
  • jepcile
genitiv-dativ singular
  • jepci
  • jepcii
plural
  • jepci
  • jepcilor
vocativ singular
plural
japcă (pl. jăpci) substantiv feminin
substantiv feminin (F74)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • japcă
  • japca
plural
  • jăpci
  • jăpcile
genitiv-dativ singular
  • jăpci
  • jăpcii
plural
  • jăpci
  • jăpcilor
vocativ singular
plural
Intrare: japcă (teren)
japcă1 (pl. jepci) substantiv feminin
substantiv feminin (F79)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • japcă
  • japca
plural
  • jepci
  • jepcile
genitiv-dativ singular
  • jepci
  • jepcii
plural
  • jepci
  • jepcilor
vocativ singular
plural
japcă (pl. jăpci) substantiv feminin
substantiv feminin (F74)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • japcă
  • japca
plural
  • jăpci
  • jăpcile
genitiv-dativ singular
  • jăpci
  • jăpcii
plural
  • jăpci
  • jăpcilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

japcă, jepcisubstantiv feminin

  • 1. învechit Hoție. MDA2
    sinonime: hoție
  • 2. învechit prin extensiune Avere făcută prin hoție și înșelătorie. MDA2
  • chat_bubble A lua cu japca = a lua cu forța și pe nedrept. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Să nu poată lua cineva cu japca din aceste merișoare. ISPIRESCU, U. 60. DLRLC
  • chat_bubble popular familiar locuțiune adverbială Cu japca = cu forța. MDA2
etimologie:
  • limba bulgară žabka, жапка „laț, cursă” DEX '09 MDA2 DEX '98 NODEX

japcă, jepcisubstantiv feminin

regional
  • 1. Loc jos. MDA2
  • 2. Loc care reține apa. MDA2
  • 3. Adâncitură în șes. MDA2
  • 4. Loc mlăștinos. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.