JANSENISM s. n. Mișcare reformatoare în Biserica catolică apărută în Olanda și Franța la mijlocul sec. XVII, care susținea predestinarea și propovăduia o morală austeră. – Din fr. jansénisime.

jansenism sn [At: DA ms / Pl: (nob) ~e / E: fr jansénisme] Curent social-religios catolic apărut în Olanda și în Franța la mijlocul secolului al XVII-lea, care susținea predestinarea și propovăduia o morală austeră.

JANSENISM s. n. Curent social-religios apărut în Olanda și în Franța la mijlocul sec. XVII, care exprima opoziția unei părți a burgheziei față de iezuitism, preluând concepția despre predestinare și propovăduind o morală austeră. – Din fr. jansénisme.

JANSENISM s.n. Mișcare religioasă apărută în Franța în sec. XVII ca o expresie a nemulțumirii păturilor intelectuale ale burgheziei și nobilimii față de regimul absolutist și față de dominația iezuiților și care propovăduia rigorismul moral. [< fr. jansénisme, cf. Jansénius – teolog olandez].

JANSENISM s. n. curent social-religios catolic, apărut în Olanda și Franța în sec. XVII, ca o expresie a nemulțumirii păturilor intelectuale ale burgheziei și nobilimii față de regimul absolutist și de dominație a iezuiților, care propovăduia rigorismul moral. (< fr. jansénisme)

jansenism n. doctrina lui Jansenius privitor la grație și predestinațiune.

*ĭansenízm n. Doctrina luĭ Jansen. – Și jans- (după fr.).

janseni- V. ĭanseni-.

jansenism s. n.

jansenism s. n.

jansenism s. n.

jansenism s. n. Mișcare religioasă în cadrul Bis. catolice, apărută și dezvoltată în Franța și Țările de Jos, cu unele trăsături doctrinare specifice protestantismului. Și-a luat numele de la Cornelius Jansenius, care, în cartea sa postumă Augustinus, și-a expus învățătura despre doctrinele fericitului Augustin, despre liberul arbitru, predestinație și grația divină, care ar fi dată numai anumitor oameni de la nașterea lor. Jansenismul a fost condamnat de Scaunul papal de la Roma în anul 1653 și a dispărut din Franța la jumătatea sec. 18 și treptat în Țările de Jos. – Din fr. jansénisme.

JANSENÍSM (< fr.; {s} n. pr. Jansenius) s. n. Curent social-religios catolic, apărut în Olanda și în Franța, pe baza doctrinei teologului olandez Cornelis Jansen. Centrul j. a fost mănăstirea Port-Royal, în jurul căreia s-au grupat învățați de seamă (B. Pascal, A. Arnauld, P. Nicole ș.a.). J. a preluat concepția Sf. Augustin despre predestinare și a propovăduit o morală austeră. Condamnat de papalitate (bulele din 1642, 1653, 1656);: în 1713, janseniștii sunt expulzați din Franța, refugiindu-se în Olanda, unde, până astăzi, mai există, la Utrecht, o biserică jansenistă, fundată în 1724.