JALAPĂ s. f. Rășină extrasă din rădăcina plantei Exogonium purga, folosită sub formă de pulbere în farmacie pentru proprietățile ei purgative. – Din fr. jalap, sp. jalapa.

jalapă sf [At: DA ms / Pl: ~pe / E: fr jalap, sp jalapa] 1 Plantă din familia convolvulacee, originară din America de Sud, a cărei rădăcină are efecte purgative Si: barba-împăratului, mândra-nopții, noptiță (Mirabilis jalapa). 2 Purgativ extras din jalapă (1). 3 Plantă originară din Mexic, a cărei rădăcină are efecte purgative (Exognium purga). 4 Rășină extrasă din rădăcina jalapei (2), utilizată sub formă de pulbere în farmacie pentru proprietățile ei purgative.

JALAPĂ s. f. Rășină extrasă din rădăcina plantei Exogonium purga, utilizată sub formă de pulbere în farmacie pentru proprietățile ei purgative. – Din fr. jalap, sp. jalapa.

JALAPĂ s.f. Plantă din America ale cărei rădăcini au proprietăți purgative energice. [< sp. jalapa, fr. jalap].

JALAPĂ s. f. plantă din America septentrională ale cărei rădăcini au proprietăți purgative; rășină a acestei plante. (< fr. jalap, sp. jalapa)

JALAPĂ f. Rășină vegetală cu proprietăți purgative. /<fr. jalap, sp. jalapa

* jalápă f. (sp. jalapa, care e numele unuĭ oraș mexican de unde această plantă a fost adusă în Eŭropa). Bot. Un gen de convolvulacee nictaginee din America de nord a căror rădăcină e purgativă (mirábilis jalápa). – Pop. noptiță, mîndra nopțiĭ și barba împăratuluĭ.

jalapă s. f., g.-d. art. jalapei

jalapă s. f., g.-d. art. jalapei

jalapă s. f., g.-d. art. jalapei

JALAPA [halápa] (cuv. sp., după numele unui oraș mexican) subst. Principiu activ extras din rădăcina plantei Exogonium purga, utilizat ca purgativ, sub formă de pulbere.

jalapă s.f. (bot.) Mirabilis jalapa; barba-împăratului (v. barbă), frumoasa-nopții (v. frumos), ‹livr.› mirabilis, ‹reg.› ardeiaș, garoafe (v. garoafă), garoafe-oloage (v. garoafă), mândra-nopții (v. mândru), noptiță, norea, podoaba-zilei (v. podoabă), tutun, tutunaș, zorele-de-noapte (v. zorea), zorele-pitice (v. zorea).