JAINISM s.n. Doctrină filozofică-religioasă a unei secte budiste din sudul Indiei, cu ritul brahman, care are la bază principiul reîncarnării și care propovăduiește autoperfecțiunea morală și ascetismul ca mijloace principale ale „mîntuirii”. [Pron. ja-i-, var. djainism s.n. / < fr. jaïnisme].