4 definiții pentru jagardea
Explicative DEX
jagardea sf [At: BUL. FIL. V, 167 / Pl: ~ele / E: nct] (Reg) 1 Cuvânt de ocară pentru un câine care latră fără rost. 2 (Fig) Om care vorbește încontinuu. 3 (Fig) Lichea.
Etimologice
jagardea (-ele), s. f. – (Arg.) Om zăpăcit, aiurit. Origine necunoscută. Ar putea fi o combinație expresivă a lui javră cu jigodie, care au același sens.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Argou
jagardea, jagardele s. f. 1. om murdar și neîngrijit, care inspiră silă celor din jur. 2. femeie de moravuri ușoare; femeie de un comportament scandalos. 3. (peior.) țigan.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
jagardea s.f. I 1 (zool; reg; deprec.) v. Javră. Jigodie. Potaie. 2 (arg.) v. Cocotă. Demi-mondenă. Depravată (v. depravat). Desfrânată (v. desfrânat). Destrăbălată (v. destrăbălat). Dezmățată (v. dezmățat). Femeie de moravuri ușoare. Femeie de stradă. Femeie ușoară. Imorală (v. imoral). Prostituată. Rufiană (v. rufian). Stricată (v. stricat). 3 (arg.) Rom2. Țigan. Țigancă. II fig. (reg.) 1 v. Logoreic. 2 v. Căzătură. Derbedeu. Javră. Jigodie. Lepădătură. Lepră. Lichea. Neisprăvit. Netrebnic. Om de nimic. Otreapă. Potaie. Pușlama. Secătură. Zdreanță
- sursa: DGS (2013)
- adăugată de Sorin Herciu
- acțiuni
substantiv feminin (F151) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|