opțiuni
  • info
5 definiții pentru jăcman

Explicative DEX

jăcman sn [At: ZILOT, CRON. 70 / Pl: ~uri / E: mag zsákmány] 1-2 (Îvr) Jaf (1) (mare).

jăcman n. jaf mare. [Ung. ZSÀKMÀNY, pradă].

jácman n., pl. urĭ saŭ e (ung. zsákmány. V. jac). Vechĭ. Jac.

Arhaisme și regionalisme

jăcman, jăcmanuri, s.n. (înv.) jaf mare; jăcmănie.

Tezaur

JĂCMAN s. a. Pillage. – Jaf (mare). Sau apucat de așa jăcman. ZILOT. CRON. 70. Țara căzù în jăcmanul grecilor. id. ap. DDRF. [Plur. –manuri. | Verb (cf. ung. zsâkmányolni): jăcmăní (jecmăní, jăgmăní cade., jermăni) IVa = a jefui, a prăda, a fura (RĂDULESCU-CODIN, L. 104), a despoia (Com. ST. POPESCU). Despre altă parte, ei umbla tot jăcmănind. MAG. IST. II 148/10. Jăcmăneau vite, cai, boi. DIONISIE, C. 174. Jăcmăní și pârjolí toate cetățile. ISPIRESCU, L. 17/22. Jermănește de stinge tot pământul. BOCEANU, GL. Turcii... jecmăneau tot ce găsiau în drumu-le. ion CR. III 38. | Abstracte: jăcmăníe † (jecmăníe †) s. f. = jăcman. Și nespuse jăcmănii și răutăți săracilor au făcut. MAG. IST. II 194/10; – jăcmăneală (jecmăneală) s. f. = jefuială, pradă mare. Și-au venit la jăcmăneală. PĂSCULESCU, L. P. 193]. – Din ung. zsákmány, idem (iar acesta din it. saccomanno, din germ. Sackmann «valet d’armée, gonjat, pillard», propriu «om cu sac». CIHAC, II 155).

Intrare: jăcman
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jăcman
  • jăcmanul
plural
  • jăcmanuri
  • jăcmanurile
genitiv-dativ singular
  • jăcman
  • jăcmanului
plural
  • jăcmanuri
  • jăcmanurilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jăcman, jăcmanurisubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.