2 intrări
2 definiții
Explicative DEX
jântuitor, ~oare smf, a vz jintuitor
jintuitor, ~oare [At: DA / V: jân~, jânchi~ sn, ~titor sn / Pl: ~i, ~oare / E: jintui + -tor] (Reg) 1-6 smf, a (Persoană) care jintuiește (1-3). 7 sf Unealtă de cioban folosită la jintuit1 (1). 8 sn Cârlig cu care se răscolește în foc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: jintuitor (adj.)
jintuitor1 (adj.) adjectiv
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
jântuitor1 (adj.) adjectiv
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
Intrare: jintuitor (persoană)
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
jintuitor, jintuitoareadjectiv jintuitoare, jintuitoaresubstantiv feminin jintuitor, jintuitorisubstantiv masculin
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.