2 definiții pentru jintuitor (persoană)

Explicative DEX

jintuitor, ~oare [At: DA / V: jân~, jânchi~ sn, ~titor sn / Pl: ~i, ~oare / E: jintui + -tor] (Reg) 1-6 smf, a (Persoană) care jintuiește (1-3). 7 sf Unealtă de cioban folosită la jintuit1 (1). 8 sn Cârlig cu care se răscolește în foc.

jântuitor, ~oare smf, a vz jintuitor

Intrare: jintuitor (persoană)
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jintuitor
  • jintuitorul
plural
  • jintuitori
  • jintuitorii
genitiv-dativ singular
  • jintuitor
  • jintuitorului
plural
  • jintuitori
  • jintuitorilor
vocativ singular
  • jintuitorule
plural
  • jintuitorilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jântuitor
  • jântuitorul
plural
  • jântuitori
  • jântuitorii
genitiv-dativ singular
  • jântuitor
  • jântuitorului
plural
  • jântuitori
  • jântuitorilor
vocativ singular
  • jântuitorule
plural
  • jântuitorilor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jintuitor, jintuitoareadjectiv
jintuitoare, jintuitoaresubstantiv feminin
jintuitor, jintuitorisubstantiv masculin

regional
etimologie:
  • jintui + -tor. MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.