IZOTERM, -Ă, izotermi, -e, adj. (Despre transformările sistemelor fizice) Care se produce la o temperatură constantă. ◊ Linie izotermă (și substantivat, f.) = linie care unește, pe o hartă geografică, punctele terestre cu aceeași temperatură medie într-o anumită perioadă (an, lună etc.). Curbă izotermă (și substantivat, f.) = curbă care unește, pe o diagramă, punctele cu aceeași temperatură ale unui proces fizico-chimic.