9 definiții pentru izopren isopren


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IZOPRÉN, izopreni, s. m. Hidrocarbură nesaturată prin a cărei polimerizare se obține cauciucul. – Din fr. isoprène.

IZOPRÉN, izopreni, s. m. Hidrocarbură nesaturată prin a cărei polimerizare se obține cauciucul. – Din fr. isoprène.

izopren sm [At: MDT / S și: iso~ / Pl: ~i / E: fr isoprène] Hidrocarbură nesaturată din care, prin polimerizare, se obține cauciucul.

IZOPRÉN s.n. Hidrocarbură din care, prin polimerizare, se obține cauciucul. [Var. isopren s.n. / < fr. isoprène].

IZOPRÉN s. m. hidrocarbură din care, prin polimerizare, se obține cauciucul. (< fr. isoprène)

IZOPRÉN m. Hidrocarbură nesaturată prin polimerizarea căreia se obține cauciuc. /<fr. isoprene

ISOPRÉN s.n. v. izopren.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

izoprén (-zo-pren) s. m., pl. izopréni

izoprén s. m. (sil. -pren), pl. izopréni


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

IZOPRÉN (< fr.) s. m. Hidrocarbură nesaturată din clasa dienelor; p. f. 34-35°C. Lichid instabil, oxidabil. Prin polimerizarea i. în prezența unor catalizatori rezultă cauciucul poliizoprenic.

Intrare: izopren
  • silabație: i-zo-pren
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izopren
  • izoprenul
  • izoprenu‑
plural
  • izopreni
  • izoprenii
genitiv-dativ singular
  • izopren
  • izoprenului
plural
  • izopreni
  • izoprenilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • isopren
  • isoprenul
  • isoprenu‑
plural
  • isopreni
  • isoprenii
genitiv-dativ singular
  • isopren
  • isoprenului
plural
  • isopreni
  • isoprenilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

izopren isopren

  • 1. Hidrocarbură nesaturată prin a cărei polimerizare se obține cauciucul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: