12 definiții pentru izomorfism isomorfism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

izomorfism sn [At: MDT / S și: iso~ / Pl: ~e / E: fr isomorphisme] 1 Identitate de structură între două fenomene Si: izomorfie (1). 2 (Mat) Corespondență biunivocă între două mulțimi cu aceeași structură și același număr de elemente. 3 (Chm) Însușire a două substanțe cu compoziție analogă de a cristaliza în aceleași forme cristaline Si: izomorfie (2). 4 (Lin) Termen structuralist care desemnează paralelismul de structură dintre silabă, cuvânt și propoziție sau frază.

IZOMORFÍSM s. n. 1. Relație, corespondență între două obiecte, fenomene etc. care au aceeași structură; identitate de structură. 2. Proprietate a substanțelor cu compoziție chimică diferită, dar cu structură înrudită, de a se prezenta în aceleași forme structurale cristalografice; izomorfie. 3. Termen întrebuințat de unii lingviști structuraliști pentru a denumi paralelismul de structură dintre silabă, cuvânt și propoziție sau frază. – Din fr. isomorphisme.

IZOMORFÍSM s. n. 1. Relație, corespondență între două obiecte, fenomene etc. care au aceeași structură; identitate de structură. 2. Proprietate a substanțelor cu compoziție chimică diferită, dar cu structură înrudită, de a se prezenta în aceleași forme structurale cristalografice; izomorfie. 3. Termen întrebuințat de unii lingviști structuraliști pentru a denumi paralelismul de structură dintre silabă, cuvânt și propoziție sau frază. – Din fr. isomorphisme.

IZOMORFÍSM s. n. Proprietatea unor substanțe cu compoziție chimică diferită dar analogă, de a cristaliza în cristale cu forme identice sau asemănătoare.

IZOMORFÍSM s.n. Identitate de structură. ♦ (Mat.) Corespondență biunivocă între două mulțimi cu aceeași structură. ♦ Însușire a unor substanțe cu compoziție chimică analoagă de a cristaliza în aceleași forme cristaline; izomorfie. [Var. isomorfism s.n. / < fr. isomorphisme, cf. gr. isos – egal, morphe – formă].

IZOMORFÍSM s. n. 1. identitate de formă, de structură. 2. proprietate a unor substanțe cu compoziție chimică analoagă de a cristaliza în aceleași forme cristaline; izomorfie. 3. (mat.) corespondență biunivocă între elementele a două mulțimi cu aceeași structură. (< fr. isomorphisme)

IZOMORFÍSM n. 1) Corespondență între două obiecte, fenomene care au aceeași structură; identitate de structură. 2) Proprietate a unor substanțe de a fi izomorfe. /<fr. isomorphisme

ISOMORFÍSM s.n. v. izomorfism.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IZOMORFÍSM s. (FIZ.) izomorfie.

IZOMORFISM s. (FIZ.) izomorfie.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

izomorfism, (engl.= isomorphism), proprietatea a două sau mai multe substanțe cristaline cu compoziții chimice diferite de a genera forme cristalografice identice și de a fi capabile să cristalizeze simultan, generând cristale mixte (ex. seria i. albit, NaAlSi3O8 – anortit, CaAl2Si2O8).

Intrare: izomorfism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izomorfism
  • izomorfismul
  • izomorfismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • izomorfism
  • izomorfismului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • isomorfism
  • isomorfismul
  • isomorfismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • isomorfism
  • isomorfismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

izomorfism isomorfism

  • 1. Relație, corespondență între două obiecte, fenomene etc. care au aceeași structură; identitate de structură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. matematică Corespondență biunivocă între două mulțimi cu aceeași structură.
      surse: DN
  • 2. Proprietate a substanțelor cu compoziție chimică diferită, dar cu structură înrudită, de a se prezenta în aceleași forme structurale cristalografice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: izomorfie
  • 3. Termen întrebuințat de unii lingviști structuraliști pentru a denumi paralelismul de structură dintre silabă, cuvânt și propoziție sau frază.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: