opțiuni

2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IZOMERIZÁRE, izomerizări, s. f. Acțiunea de a se izomeriza și rezultatul ei. – V. izomeriza.

izomerizare sf [ At: MDT / S și: iso~ / Pl: ~zări / E: izomeriza] Transformare a unei substanțe sau a unei combinații într-un izomer al său.

IZOMERIZÁRE, izomerizări, s. f. Acțiunea de a se izomeriza și rezultatul ei. – V. izomeriza. Cf. fr. isomérisation.

IZOMERIZÁRE s.f. Transformare a unei substanțe într-un izomer al ei. [Var. isomerizare s.f. / < izomeriza, după fr. isomérisation].

IZOMERIZÁ, pers. 3 izomerizează, vb. I. Refl. (Despre substanțe chimice) A se transforma într-un izomer în urma unei reacții sau prin acțiunea unui agent fizic. – Din fr. isomériser.

IZOMERIZÁ, pers. 3 izomerizează, vb. I. Refl. (Despre substanțe chimice) A se transforma într-un izomer în urma unei reacții sau prin acțiunea unui agent fizic. – Din fr. isomériser.

izomeriza vt [At: DA ms / S și: iso~ / Pzi: ~zez / E: fr isomériser] A transforma o substanță sau o combinație într-un izomer al său.

ISOMERIZÁ vb. I. v. izomeriza.

ISOMERIZÁRE s.f. v. izomerizare.

IZOMERIZÁ vb. I. tr. A transforma prin izomerizare. [Var. isomeriza vb. I. / < fr. isomériser].

IZOMERIZÁ vb. refl. (despre compuși chimici) a se transforma într-un izomer al său. (< fr. isomériser)

A IZOMERIZÁ pers. 3 ~eáză intranz. A se transforma într-un izomer. /<fr. isomériser


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

izomerizáre s. f., g.-d. art. izomerizắrii; pl. izomerizắri

izomerizáre s. f., g.-d. art. izomerizării; pl. izomerizări

izomerizá (a ~) vb., ind. prez. 3 izomerizeáză

izomerizá vb., ind. prez. 3 sg. izomerizeáză

Intrare: izomerizare
izomerizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izomerizare
  • izomerizarea
plural
  • izomerizări
  • izomerizările
genitiv-dativ singular
  • izomerizări
  • izomerizării
plural
  • izomerizări
  • izomerizărilor
vocativ singular —
plural —
isomerizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • isomerizare
  • isomerizarea
plural
  • isomerizări
  • isomerizările
genitiv-dativ singular
  • isomerizări
  • isomerizării
plural
  • isomerizări
  • isomerizărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: izomeriza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • izomeriza
  • izomerizare
  • izomerizat
  • izomerizatu‑
  • izomerizând
  • izomerizându‑
 singular plural
  • izomerizează
  • izomerizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • izomerizez
 (să)
  • izomerizez
  • izomerizam
  • izomerizai
  • izomerizasem
a II-a (tu)
  • izomerizezi
 (să)
  • izomerizezi
  • izomerizai
  • izomerizași
  • izomerizaseși
a III-a (el, ea)
  • izomerizează
 (să)
  • izomerizeze
  • izomeriza
  • izomeriză
  • izomerizase
plural I (noi)
  • izomerizăm
 (să)
  • izomerizăm
  • izomerizam
  • izomerizarăm
  • izomerizaserăm
  • izomerizasem
a II-a (voi)
  • izomerizați
 (să)
  • izomerizați
  • izomerizați
  • izomerizarăți
  • izomerizaserăți
  • izomerizaseți
a III-a (ei, ele)
  • izomerizează
 (să)
  • izomerizeze
  • izomerizau
  • izomerizară
  • izomerizaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • isomeriza
  • isomerizare
  • isomerizat
  • isomerizatu‑
  • isomerizând
  • isomerizându‑
 singular plural
  • isomerizează
  • isomerizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • isomerizez
 (să)
  • isomerizez
  • isomerizam
  • isomerizai
  • isomerizasem
a II-a (tu)
  • isomerizezi
 (să)
  • isomerizezi
  • isomerizai
  • isomerizași
  • isomerizaseși
a III-a (el, ea)
  • isomerizează
 (să)
  • isomerizeze
  • isomeriza
  • isomeriză
  • isomerizase
plural I (noi)
  • isomerizăm
 (să)
  • isomerizăm
  • isomerizam
  • isomerizarăm
  • isomerizaserăm
  • isomerizasem
a II-a (voi)
  • isomerizați
 (să)
  • isomerizați
  • isomerizați
  • isomerizarăți
  • isomerizaserăți
  • isomerizaseți
a III-a (ei, ele)
  • isomerizează
 (să)
  • isomerizeze
  • isomerizau
  • isomerizară
  • isomerizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

izomerizare isomerizare

  • 1. Acțiunea de a se izomeriza și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

izomeriza isomeriza

  • 1. (Despre substanțe chimice) A se transforma într-un izomer în urma unei reacții sau prin acțiunea unui agent fizic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: