IZOLANT, -Ă, izolanți, -te, adj. 1. (Și substantivat) Care are însușirea de a împiedica transmiterea căldurii, umezelii, zgomotului, curentului electric etc. dintr-un mediu (sau corp) în altul. Materii izolante. 2. (În expr.) Limbă izolantă = limbă care nu are afixe gramaticale și în care raportul dintre cuvinte este determinat de topică, de accent etc.