9 definiții pentru izolaționism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

izolaționism sn [At: DEX / P: ~ți-o~ / Pl: ~e / E: fr isolationnisme] Politică externă dusă de o țară care nu participă la soluționarea problemelor internaționale.

IZOLAȚIONÍSM s. n. Opinie sau atitudine politică dusă de o țară care se opune participării statului respectiv la soluționarea problemelor vieții politice internaționale. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. isolationnisme.

IZOLAȚIONÍSM, s. n. Politică dusă de o țară care se izolează de țările vecine. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. isolationnisme.

IZOLAȚIONÍSM s.n. Politică externă dusă de o țară care nu participă la soluționarea problemelor internaționale. [Pron. -ți-o-. / < fr. isolationnisme1.

IZOLAȚIONÍSM s. n. 1. politică a unui stat care se izolează de celelalte state. 2. (med.) tendință de izolare a contactelor sociale. (< fr. isolationnisme)

IZOLAȚIONÍSM n. Concepție care promovează o politică de izolare a unei țări în soluționarea problemelor internaționale. /<fr. isolationnisme


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

izolaționísm (-ți-o-) s. n.

izolaționísm s. n. (sil. -ți-o-)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

IZOLAȚIONÍSM (< fr.) s. n. Opinie sau atitudine politică ce se opune participării statului respectiv la soluționarea problemelor vieții politice internaționale. Termenul a fost folosit pentru prima dată în 1823, de J. Monroe.

Intrare: izolaționism
izolaționism substantiv neutru
  • silabație: -ți-o-
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izolaționism
  • izolaționismul
  • izolaționismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • izolaționism
  • izolaționismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)