12 definiții pentru izolație izolațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

izolație sf [At: STAMATI, D. / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr isolation] 1-2 Izolare (3-4). 3 (Ccr) Strat de material izolant (2, 4) așezat între două medii sau între două sisteme fizice. 4 (Spc; îs) Bandă de ~ Fâșie îngustă de pânză sau plastic îmbibată cu o substanță adezivă, cu ajutorul căreia se învelesc firele electrice pentru a fi izolate.

IZOLÁȚIE, izolații, s. f. Faptul de a izola (2); (concr.) strat de material izolant așezat între două medii sau între două sisteme fizice. – Din fr. isolation.

IZOLÁȚIE, izolații, s. f. Faptul de a izola (2); (concr.) strat de material izolant așezat între două medii sau între două sisteme fizice. – Din fr. isolation.

IZOLÁȚIE, izolații, s. f. Strat de material izolant intercalat între două medii sau între două sisteme fizice.

IZOLÁȚIE s.f. Izolare. ♦ Strat izolant așezat între două medii sau între două sisteme fizice. [Gen. -iei, var. izolațiune s.f. / cf. fr. isolation].

IZOLÁȚIE s. f. strat izolant între două medii sau sisteme fizice. (< fr. isolation)

IZOLÁȚIE ~i f. Material sau mediu cu proprietăți izolante. ~ electrică. ~ termică. [G.-D. izolației] /<fr. isolation

izolațiune sf vz izolație

IZOLAȚIÚNE s.f. v. izolație.

*izolațiúne f. (fr. isolation). Acțiunea de a izola. Starea de a fi izolat: mulțĭ fericițĭ trăĭesc în izolațiune. – Și -áție, dar ob. -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

izoláție (-ți-e) s. f., art. izoláția (-ți-a), g.-d. art. izoláției; pl. izoláții, art. izoláțiile (-ți-i-)

izoláție s. f. (sil. -ți-e), art. izoláția (sil. -ți-a), g.-d. art. izoláției; pl. izoláții, art. izoláțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IZOLÁȚIE s. (FIZ.) izolare.

Intrare: izolație
izolație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izolație
  • izolația
plural
  • izolații
  • izolațiile
genitiv-dativ singular
  • izolații
  • izolației
plural
  • izolații
  • izolațiilor
vocativ singular
plural
izolațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izolațiune
  • izolațiunea
plural
  • izolațiuni
  • izolațiunile
genitiv-dativ singular
  • izolațiuni
  • izolațiunii
plural
  • izolațiuni
  • izolațiunilor
vocativ singular
plural

izolație izolațiune

  • 1. Faptul de a izola (2.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: izolare
    • 1.1. concretizat Strat de material izolant așezat între două medii sau între două sisteme fizice.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: