izocronism sn [At: DA ms / S și: iso~ / Pl: ~e / E: fr isochronisme] 1 Însușire de a fi izocron (2). 2 Proprietate a unor fenomene periodice de a se repeta în mod identic după o anumită perioadă de timp. 3 Stare a două celule nervoase sau musculare având aceeași cronaxie.