izinit, ~ă a [At: STANCU, D. 183 / V: izân~ / Pl: ~iți, ~e / E: izini] (Reg) 1 Pipernicit. 2 Slăbănog din cauza traiului prost. 3 Schimonosit de suferință. 4 Foarte murdar. 5 (D. rufe) Îmbâcsit de murdării care nu se mai pot spăla. 6 Învechit din cauza multei și desei întrebuințări. 7 Ruginit.