Definiția cu ID-ul 915224:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IZBUTIRE s. f. (Învechit) Acțiunea de a izbuti și rezultatul ei; succes, izbîndă, reușită. Oratorul nu știu d-avuse izbutire! VĂCĂRESCU, P. 355.