9 definiții pentru izbuc
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
IZBUC, izbucuri, s. n. Izvor de apă cu debit intermitent care se formează în regiunile carstice și funcționează pe principiul sifonului. – Et. nec.
izbuc sn [At: DEX / Pl: ~uri / E: nct] Izvor de apă cu debit intermitent.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IZBUC, izbucuri, s. n. Izvor de apă cu debit intermitent. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
izbuc s. n., pl. izbucuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
izbuc s. n., pl. izbucuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
izbuc s. n., pl. izbucuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
izbuc, izvor cu activitate intermitentă, funcționând pe principiul sifonului: apa adunată într-un gol carstic iese brusc la supr. în momentul când atinge nivelul cotului sifonului. Este caracteristic ținuturilor carstice (denumire regională din Mții Apus.). Sin. izvor vaucluzian.
- sursa: Petro-Sedim (1999)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
IZBÚC s. m. Izvor cu izbucnire și scurgere intermitente, care se formează în reg. carstice și funcționează pe principiului sifonului (ex. izbucul Călugări din com. Cărpinet, jud. Bihor, izbucul Bujor de pe valea Poșoga, afl. al Arieșului ș.a.); izvor intermitent.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
IZBUC, mănăstire înființată între anii 1928 și 1930, în jud. Bihor, com. Cărpinet, având două biserici, una de lemn, Izvorul Tămăduirii, și alta de zid, Adormirea Maicii Domnului (cu picturi murale executate în 1969-1972).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
izbuc, izbucurisubstantiv neutru
- 1. Izvor de apă cu debit intermitent care se formează în regiunile carstice și funcționează pe principiul sifonului. DEX '09
etimologie:
- DEX '98 DEX '09