iuțire sf [At: ODOBESCU, S. II, 388 / Pl: ~ri / E: iuți] 1 Condimentare a mâncării. 2 (Fig) Enervare a unei ființe. 3 (Fig) Ațâțare a unei ființe. 4 (Reg) Întețire a unor fenomene ale naturii. 5 (Reg) Muncă rapidă și serioasă. 6 (Reg) Neliniștire a animalelor. 7 Curgere mai rapidă a unei ape. 8 (Înv) Călire a metalelor. 9 (Înv) Acutizare a unei boli.