IUȘNI, iușnesc, vb. IV. (Mold.) 1. Intranz. (Despre bici) A produce zgomotul caracteristic plesniturii; a plesni. Se putea auzi cum iușnea biciul în carne. CONTEMPORANUL, IV 304. 2. Tranz. (Subiectul este persoana care lovește cu biciul) A atinge (pe cineva) cu biciul sau cu biciușca. Să-l iușnești, Să-l plesnești. SEVASTOS, N. 15.