opțiuni
  • info

11 definiții pentru iuzluc

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IUZLUC, iuzluci, s. m. Veche monedă turcească de argint, valorând o sută de parale. – Din tc. yüzlük.

IUZLUC, iuzluci, s. m. Veche monedă turcească de argint, valorând o sută de parale. – Din tc. yüzlük.

iuzluc sm [At: (a.1819) FURNICĂ, I. C. XXIX / V: ius~, iz~ / Pl: ~i[1] / E: tc jüzlük] (Înv) 1 Veche monedă turcească de argint având o valoare de o sută de parale (în unele epoci mai puțin). 2 (Mol) Monedă de 25 de copeici Si: șfertac.

  1. În original, forma de plural incorect tipărită: ~uri. Forma corectă iuzluci, consemnată și de toate celelalte dicționare. — gall

IUZLUC, iuzluci, s. m. (Învechit) Monedă veche turcească de argint, avînd valoare de o sută de parale. Să-ți dau iuzluci cît îi vrea. ALECSANDRI, P. P. 106. – Variantă: izluc (FILIMON, C. 129) s. m.

iuzluc m. veche monedă turcească în valoare de o sută parale: vin’colea lângă zăbrea, să-ți dau iuzluci cât îi vrea POP. [Turc. YÜZLÜK (din YÜZ, sută)].

ĭuzlúc m. (turc. ĭüzlük, pop. ĭüzluk, d. ĭüz, o sută). O veche monetă turcească de argint care valora 100 de parale și care pe la 1822 valora la noĭ 4 leĭ și ¾ (Ĭorga, Negoț. 226). Chear azĭ, la Româniĭ din Podolia, 25 de capeĭcĭ valorează un ĭuzluc. Eraŭ și ĭuzlucĭ de aur, care valoraŭ o sută de leĭ vechĭ.

iusluc sm vz iuzluc

izluc sm vz iuzluc

IZLUC s. m. v. iuzluc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

iuzluc s. m., pl. iuzluci

iuzluc s. m., pl. iuzluci

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

iuzluc (iuzluci), s. m. – Monedă turcească de argint, care valora inițial o sută de parale. Tc. yüzlük (Șeineanu, II, 231). Sec. XIX, înv.

Intrare: iuzluc
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iuzluc
  • iuzlucul
  • iuzlucu‑
plural
  • iuzluci
  • iuzlucii
genitiv-dativ singular
  • iuzluc
  • iuzlucului
plural
  • iuzluci
  • iuzlucilor
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iusluc
  • iuslucul
  • iuslucu‑
plural
  • iusluci
  • iuslucii
genitiv-dativ singular
  • iusluc
  • iuslucului
plural
  • iusluci
  • iuslucilor
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izluc
  • izlucul
  • izlucu‑
plural
  • izluci
  • izlucii
genitiv-dativ singular
  • izluc
  • izlucului
plural
  • izluci
  • izlucilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

iuzluc, iuzlucisubstantiv masculin

  • 1. Veche monedă turcească de argint, valorând o sută de parale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Să-ți dau iuzluci cît îi vrea. ALECSANDRI, P. P. 106. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.