10 definiții pentru iuzluc iusluc izluc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

iuzluc sm [At: (a.1819) FURNICĂ, I. C. XXIX / V: ius~, iz~ / Pl: ~i[1] / E: tc jüzlük] (Înv) 1 Veche monedă turcească de argint având o valoare de o sută de parale (în unele epoci mai puțin). 2 (Mol) Monedă de 25 de copeici Si: șfertac.

  1. În original, forma de plural incorect tipărită: ~uri. Forma corectă iuzluci, consemnată și de toate celelalte dicționare. — gall

IUZLÚC, iuzluci, s. m. Veche monedă turcească de argint, valorând o sută de parale. – Din tc. yüzlük.

IUZLÚC, iuzluci, s. m. Veche monedă turcească de argint, valorând o sută de parale. – Din tc. yüzlük.

IUZLÚC, iuzluci, s. m. (Învechit) Monedă veche turcească de argint, avînd valoare de o sută de parale. Să-ți dau iuzluci cît îi vrea. ALECSANDRI, P. P. 106. – Variantă: izlúc (FILIMON, C. 129) s. m.

iuzluc m. veche monedă turcească în valoare de o sută parale: vin’colea lângă zăbrea, să-ți dau iuzluci cât îi vrea POP. [Turc. YÜZLÜK (din YÜZ, sută)].

ĭuzlúc m. (turc. ĭüzlük, pop. ĭüzluk, d. ĭüz, o sută). O veche monetă turcească de argint care valora 100 de parale și care pe la 1822 valora la noĭ 4 leĭ și ¾ (Ĭorga, Negoț. 226). Chear azĭ, la Româniĭ din Podolia, 25 de capeĭcĭ valorează un ĭuzluc. Eraŭ și ĭuzlucĭ de aur, care valoraŭ o sută de leĭ vechĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

iuzlúc s. m., pl. iuzlúci


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

iuzlúc (iuzlúci), s. m. – Monedă turcească de argint, care valora inițial o sută de parale. Tc. yüzlük (Șeineanu, II, 231). Sec. XIX, înv.

Intrare: iuzluc
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iuzluc
  • iuzlucul
  • iuzlucu‑
plural
  • iuzluci
  • iuzlucii
genitiv-dativ singular
  • iuzluc
  • iuzlucului
plural
  • iuzluci
  • iuzlucilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iusluc
  • iuslucul
  • iuslucu‑
plural
  • iusluci
  • iuslucii
genitiv-dativ singular
  • iusluc
  • iuslucului
plural
  • iusluci
  • iuslucilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izluc
  • izlucul
  • izlucu‑
plural
  • izluci
  • izlucii
genitiv-dativ singular
  • izluc
  • izlucului
plural
  • izluci
  • izlucilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

iuzluc iusluc izluc

  • 1. Veche monedă turcească de argint, valorând o sută de parale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Să-ți dau iuzluci cît îi vrea. ALECSANDRI, P. P. 106.
      surse: DLRLC

etimologie: