IULIE lat. Iulius n. de fam. roman < Iulus fiul lui Aencas, scurtat din Iuvilius (OS) I. 1. Iula (11-13 CI 19 și 81). 2. Cu afer.: Ule, I. (Sur XVII); -N. (Tec I); Ulea b. (Ștef; 17 B IV 153); f. (16 A I 327 și III 117); Ulești s. 3. Uliĭa (P¹¹); Uliești s.; Uliea (Bîr I 18). 4. *Iuliu: Uliu, 1722 (Paș); – jude mold., 1448 (Glos); unele dintre acestea cont. cu subst. uliu. 5. Ulic, C., act. 6. Ulina f., mold. Cf. și ucr. Yля < Iuliian (Grinc). 7. Prob. Uliță, Pascal (Drj 93) < Iuliță; Ulițești t.; cf. și subst. uliță. II. Din magh. Gyula = Iuliu, cf. Drăg. p, 508: 1. Giula (M mar); Giul/e (Dm; C Ștef); -ea (16 B III 382 și VI 185; Dm; Cat); -escu (Hur; Î Div); – N olt. 1824 RI XIV 143); -escul (Sd XI 54) -ești s. (Cat). 2. Giulcă, P. (16 A I 537). 3. Giuliu și Giulici (Dm); Ghiula, argeș. (P¹⁰). 4. Iulcești s. (C Ștef); Iuliș, Eremia (Isp II¹). 5. Ulișăști s. (16 A II 8). III. Prin fonetica și grafia slavă: j pentruğ: Giulești = Julești s, pe Bîrlad (16 A IV 263). 1. Jul bătrînul (Sur XXI); -a b. (Dm; C Bog, Moț; Vel; 16 a II 144). 2. Jula zis Julea și Julca Pîntece (Ștef); cu afer.: Ulca f. (16 A I 327; C Ștef). 3. Julici = Julescul (Dm; Ștef; CL etc). 4. Julei, P. (Buc.); Julisor, M., zis Julea cel Mare (16 A II 96).