11 definiții pentru iubitor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IUBITÓR, -OÁRE, iubitori, -oare, adj. Care iubește, înclinat să iubească; căruia îi place ceva, plin de dragoste, drăgăstos. – Iubi + suf. -tor.

IUBITÓR, -OÁRE, iubitori, -oare, adj. Care iubește, înclinat să iubească; căruia îi place ceva, plin de dragoste, drăgăstos. – Iubi + suf. -tor.

iubitor, ~oare [At: CORESI, EV. 5/14 / Pl: ~i, ~oare / E: iubi + -tor] 1-18 smf, a (Persoană) care iubește (1-4, 9-13). 19 a Căruia îi place ceva foarte mult. 20-21 a, av (Care este) plin de dragoste. 22 (Înv; îls) ~ de oameni Filantrop.

IUBITÓR, -OÁRE adj. v. pieritor.

IUBITÓR, -OARE, iubitori, -oare, adj. Care iubește. Șapte ani de cînd plecat-ai, zburător cu negre plete, Ș-ai uitat de soarta mîndrei, iubitoarei tale fete! EMINESCU, O. I 83. Țara mea se arată mie ca o mamă iubitoare ce mă cheamă la sînul ei. ALECSANDRI, O. P. 291. Era un om bun, milostiv și iubitor de patria sa. BĂLCESCU, O. I 185.

IUBITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care iubește. /a iubi + suf. ~tor

ĭubitór, -oáre adj. Care ĭubește, doritor: om ĭubitor de lux.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

iubitor adj. m., pl. iubitori; f. sg. și pl. iubitoare

iubitór adj. m., pl. iubitóri; f. sg. și pl. iubitoáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IUBITÓR adj., s. 1. adj. v. afectuos. 2. adj., s. v. amator.

IUBITOR adj., s. 1. adj. afectuos, dezmierdător, drag, drăgăstos, duios, mîngîietor, tandru, (înv.) mîngîios, (fig.) cald. (Îi spunea cuvinte ~.) 2. adj., s. amator, doritor, dornic, pofticios, rîvnitor, (pop.) poftitor, (reg.) poftăreț, poftos, pohtaci, (înv.) libovnic, rîvnaci. (~ de petreceri.)

Intrare: iubitor
iubitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iubitor
  • iubitorul
  • iubitoru‑
  • iubitoare
  • iubitoarea
plural
  • iubitori
  • iubitorii
  • iubitoare
  • iubitoarele
genitiv-dativ singular
  • iubitor
  • iubitorului
  • iubitoare
  • iubitoarei
plural
  • iubitori
  • iubitorilor
  • iubitoare
  • iubitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

iubitor, iubitoareadjectiv

  • 1. Care iubește, înclinat să iubească; căruia îi place ceva, plin de dragoste. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: drăgăstos
    • format_quote Șapte ani de cînd plecat-ai, zburător cu negre plete, Ș-ai uitat de soarta mîndrei, iubitoarei tale fete! EMINESCU, O. I 83. DLRLC
    • format_quote Țara mea se arată mie ca o mamă iubitoare ce mă cheamă la sînul ei. ALECSANDRI, O. P. 291. DLRLC
    • format_quote Era un om bun, milostiv și iubitor de patria sa. BĂLCESCU, O. I 185. DLRLC
etimologie:
  • Iubi + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.