IU interj. 1. Strigăt de veselie, de obicei repetat, pe care îl scot flăcăii la horă, mai ales la pornitul jocului și care însoțește strigăturile. Iu, iu, iu, C-acuma viu. BIBICESCU, P. P. 219. 2. Strigăt care exprimă spaima. Iu!... se auzi țipînd ușor una mai sperioasă. HOGAȘ, DR. II 68.