11 definiții pentru iuțar piperatus

IUȚÁR, iuțari, s. m. (Reg.) Ciupercă comestibilă cu pălăria albă-gălbuie, cu carnea albă, iute la gust (Lactarius piperatus).Iute + suf. -ar.

iuțár (reg.) s. m., pl. iuțári

IUȚÁR ~i m. Ciupercă comestibilă cu pălăria albă-gălbuie și cu carnea albă, iute la gust; burete-iute. /v. a iuți

iuțari smp [At: PANȚU, PL.2 / E: iute + -ar] (Bot; Mol) Ciupercă comestibilă din familia agaricaceelor cu pălăria albă-gălbuie, fragedă, piperată, care conține un suc lăptos Si: burete-acru, burete-lăptos, (Trs) burete-pipărat, bureți-albi, iuțani, iuțel, iuțișori (5) (Lactarius piperatus).

IUȚÁRI s. m. pl. (Reg.) Ciupercă comestibilă cu pălăria albă-gălbuie, cu carnea albă, iute la gust (Lactarius piperatus).Iute + suf. -ar.

IUȚÁRI s. pl. (BOT.; Lactarius piperatus) (reg.) iutișori (pl.), burete-acru, burete-galben, burete-iute, burete-piperat, burete-usturos.

iuțari m. pl. Mold. sau burete-iute, ciupercă comestibilă cu carnea albă, fragedă si piperată (Agaricus piperatus).

ĭuțán și -ár m. Est. Un fel de cĭupercă ĭute (lactarius piperatus).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

iuțár s. m., pl. iuțári

IUȚARI s. pl. (BOT.; Lactarius piperatus) (reg.) iuțișori (pl.), burete-acru, burete-galben, burete-iute, burete-piperat, burete-usturos.

IUȚÁRI (< iute) s. m. pl. (Reg.) Ciupercă comestibilă din familia agaricaceelor, cu pălăria și piciorul de culoare albă și cu suc alb-lăptos, iute (Lactarius piperatus). Crește prin păduri de foioase și de amestec (stejar-gorun).

Intrare: iuțar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iuțar
  • iuțarul
  • iuțaru‑
plural
  • iuțari
  • iuțarii
genitiv-dativ singular
  • iuțar
  • iuțarului
plural
  • iuțari
  • iuțarilor
vocativ singular
plural
piperatus termen biologic
termen biologic (I2)
  • piperatus
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)